Concertul Richard Clayderman – un eveniment pe placul sufletului feminin

Concertul Richard Clayderman – un eveniment pe placul sufletului feminin

Ecoul zilei de 8 Martie în acest an l-am resimțit la concertul Clayderman susținut la Filarmonica Banatul, pe 16 martie, de la ora 20:00. De fapt, biletul a fost cadoul angajatorului cu această ocazie și mie mi-a adus foarte multă bucurie.

N-am mai fost la niciun concert Clayderman până acum, dar l-am așteptat și mai mult cu gândul că și mama îl asculta răpită de sunetul clapelor pianului lui.

Pe lângă celebra ”Baladă pentru Adeline” știam că artistul cântă o multitudine cover-uri și… cam atât.

Mi-am imaginat că voi sta pe scaun și mă voi relaxa cu ochii închiși ascultând fiecare piesă, în timp ce mintea avea să zburde liberă în direcția pe care muzica avea s-o inspire.

Spectacolul a fost o mică incursiune în lumea filmului și o scurtă călătorie în Rusia și în Franța. Pe fundalul unor piese reprezentative pentru cele două țări, s-au realizat proiecții cu imagini din cele două destinații de vacanță. Pe lângă asta, concertul s-a constituit și ca o retrospectivă cinematografică, întrucât o parte din piese au fost reproduceri de coloană sonoră ale unora din cele mai cunoscute filme. M-am simțit testată în sensul ăsta, pentru că știu că mai am multe filme de văzut, dar în același timp m-am bucurat să pot asocia ceea ce am auzit cu Lebăda Neagă, Misiune imposibilă, Leon și Pirații din Caraibe. Au mai fost și altele pe care din păcate nu le-am recunoscut.

Am omis să spun că pe durata concertului, Clayderman a fost acompaniat de orchestra simfonică București. Artistul a interacționat cu publicul prin grimase și prin împărțirea partiturilor în rândul publicului prezent, animând atmosfera și arătând că dincolo de virtuozitatea cu care stăpânește pianul, este și el un om obișnuit, care prețuiește momentele umoristice.

Evenimentul a încrucișat concertul celebrului pianist cu o reprezentație a lui Dan Puric. Îmi place Dan Puric pentru că este un promotor al românismului și al credinței creștine românești, însă nu am putut fi 100% convinsă de potrivirea celor 2 artiști în seara aceasta. Dan Puric poate face un eveniment reușit cu ocazia unei zile naționale, dar de această dată, am avut senzația unei incompatibilități, nu atât prin natura ocaziei, cât și prin cea geografică; Banatul este o regiune cosmopolită, în care românii și minoritățile naționale conviețuiesc de multă vreme. Simt că era mai mare nevoie de un liant decât de un discurs legat de identitate națională. Dincolo de acest aspect, mi-a plăcut pledoaria pentru dragoste din care sunt sigură că toată lumea a înțeles că trebuie să trăim în realitate, să prețuim oamenii pe care-i avem lângă noi vorbindu-le și privindu-i în ochi, ci nu declarându-le dragostea prin rețele sociale.

Printre altele, Dan Puric a vorbit despre păcat dându-i cu generozitate o nuanță de virtute, punând accent pe intensitatea simțirii, zugrăvindu-l într-o manieră tolerantă și plină de dragoste din aceea dumnezeiască, mărinimoasă, așa cum rareori mai reușim să trăim.  Dan Puric condamnă punctual actele lipsite de iubire, scoțând în evidență menirea românului de a iubi, ilustrată atât de frumos în basme.

Dincolo de nepotrivirea pe care eu am denunțat-o, mie mi-a plăcut tot evenimentul, m-a mișcat, mi-a colorat starea de spirit într-o îmbinare de nuanțe diafane și intense deopotrivă, așa că m-am întors acasă încărcată cu energie pozitivă.

Credit foto: Loredana Dutzan

By | 2019-12-01T17:23:10+00:00 martie 18th, 2019|Fără categorie|0 Comments

Leave A Comment