Confirmați pozitiv la testele SarsCov 2 sau Corona virus nu e Bau-Bau

Confirmați pozitiv la testele SarsCov 2 sau Corona virus nu e Bau-Bau

Așa se întâmplă uneori: vin toate, unele peste altele, fără să-ți mai dea voie să te dezmeticești!

Așa a venit toamna peste vară și ne-a dat peste cap, cu dimineți de 8 grade după zile întregi de caniculă năucitoare!

Știam că urmează niște viroze, dar nu le așteptam chiar acum. Pandemia nu prea s-a mișcat, că a prins rădăcini, așa că știam că trebuie să rămânem de veghe, dar nu în lanul de secară, ci în locuri și mai ferite.

A trecut prima săptămână de școală și weekend-ul a fost la fel de însorit și cu voie bună. Nimic nu părea să prevestească ceva neplăcut, în afară de ce se difuza pe tv, dar cine a avut vreme se asculte?

Sâmbăta am petrecut-o în formă maximă: curățenie în toată casa și gătit, cu muzică în fundal, pentru bună dispoziție.

Chiar și felul în care câinele dădea vioi din coadă îți lăsa impresia că totul e sub semnul unei armonii depline!

Spre seară, soțul îmi spune că face febră, are frisoane. I-am dat întâi o aspirină. Termometrul a confirmat starea lui, urcând rapid până la 38,7.

A doua zi starea persistă.

El a dat vina pe o gură de apă rece, de la frigider…

Fără să mai zăbovească prea mult, a contactat medicul de familie și i-a comunicat simptomele. Avea și o durere de cap.

Medicul i-a spus că-i va trimite o echipă medicală, ca să-l testeze în vederea depistării covid.

Din punctul acesta, mi-am activat toate simțurile și am început să fac planurile săptămânii viitoare.

Am comunicat învățătoarei copilului situația și decizia de a-l reține acasă, dat fiind că nu cunoșteam cauzele stării medicale a soțului.

Iar la mine, la birou, am căzut de acord să rămân în home office pe durata următoarei săptămâni.

Luni pe la 11 a ajuns ambulanța. I-au fost recoltate probe soțului – exudat faringian și nazal.

Eu mă instalasem de la 9 dimineața în fața laptopului, la lucru. Simțeam că mi se face frig și am mai luat o bluză pe mine, dar gluma părea să se îngroașe. Senzația de frig persista. Așa că am luat termometrul: 36,2 – deci nu aveam temperatură.

Totuși senzația de frig se făcea resimțită tot mai mult ca un semn prevestitor de boală. Peste alte două intervale inegale de timp, am măsurat din nou temperatura care a săltat întâi la 36,9, apoi la 37,5.

Febra începe de la 37,5, dar felul în care mă simțeam îmi transmitea suficientă informație, cumulat cu durerea de cap ce debutase de la ceafă spre partea din față a capului.

Cam tot în atmosfera aceasta s-a derulat întreaga zi. Febra soțului era în jurul valorii de 38,5, iar frisoanele mele persistau chiar și sub stratul textil mai generos.

Am opus și eu rezistență și n-am luat niciun medicament, deși simțeam că se profilează ceva.

Marți a venit și rezultatul soțului: pozitiv.

Am contactat medicul, am raportat simptomele mele și el mi-a spus că va solicita și pentru mine o echipă de testare.

Pe la amiază, școlarul nostru absent din sânul clasei s-a băgat în pat pentru că nu se simțea bine. Termometrul a confirmat temperatura de 38,1 grade celsius.

Am anunțat pediatrul care, la rândul său, a solicitat o echipă de testare.

Între timp am comunicat învățătoarei statusul medical al soțului și i-am promis să o țin la curent cu noutățile.

Problema e că de marți până vineri niciuna din cele 2 echipe medicale solicitate pentru mine și pentru copil nu și-au făcut apariția.

Totuși, după confirmarea soțului, m-am felicitat în gând pentru că am tratat cu maximă seriozitate situația și nu am expus pe nimeni altcineva la îmbolnăvire.

Eram mulțumită, pentru că știam că am făcut ceea ce trebuia.

Mă neliniștea doar teama că vin niște nopți în care urmează să mă lupt cu niște temperaturi colosale ale copilului și că va trebui ca înainte de toate să-mi păstrez calmul, ca să pot ține totul sub control.

Nu ne-am mai confruntat cu o gripă din 2018, dar atunci temperatura de 39,9 a copilului m-a trecut prin chinurile cele mai cumplite.

Episodul acela mi-a rămas în minte drept etalon și, pradă celei mai negre frici ce ni se induce de atâta vreme, îmi făceam cele mai întunecoase scenarii.

Din fericire, au fost doar 2 nopți cu febră de maxim 38,9 pe care am combătut-o cu supozitoare Paracetamol și Novocalmin, pentru că stomacul copilului nu voia să primească nimic și am reușit să-l liniștesc cu căte o jumătate de Metoclopramid/zi.

Cu Paracetamol ne-am tratat și noi, adulții. La febra peste 38 și la durerile intense de cap, am luat Algocalmin.

Iar pe lângă toate acestea, am luat zi de zi doze duble de vitamina C, vitamina D și Zinc și am cosnumat lichide atât cât a putut corpul să ducă.

Ce ne-a displăcut foarte tare a fost întârzierea echipelor de testare, deoarece testarea întârziată ne-a prelungit perioada de carantină cu aproape o săptămână față de momentul în care boala a dat primele semne.

Ca să ne putem descurca cu aprovizionarea de alimente, am făcut comenzi prin Tazz și Bringo, din supermarket și bunica ne-a aprovizionat cu medicamente și alte mărunțișuri.

Ce vreau să scot în evidență este faptul că precauția ne-a ajutat să nu transformăm în focar de îmbolnăvire clasa de elevi a copilului.

Acasă, în spațiul comun, virusul a avut nevoie de aprox. 36 de ore să treacă de la soț la mine și de încă aproape 30 de ore, ca să ajungă și la copil. Menționez că, atât cât s-a putut, atât eu cât și copilul, am stat la distanță de soț, ca să nu ne îmbolnăvim.

Situația a evoluat destul de rapid. În colectivitate, ritmul ar fost și mai alert.

E greu de ținut virusul sub control, dar dacă suntem atenți la semnale, reușim să-l izolăm cât de cât.

Avem nevoie de această grijă meticuloasă, pentru că sistemul medical nu este pregătit nici acum să se confrunte cu un val mare de îmbolnăviri, așa că suntem responsabili fiecare din noi, să împiedicăm răspândirea virusului.

Ne bucurăm că am depășit boala fără consecințe grave, dar dacă am fi putut ști unde urma să intrăm în contact cu ea, cu siguranță am fi evitat să mai mergem acolo.

Din fericire, forma de care am suferit eu, a fost cea mai ușoară, deși nu lipsită de controverse. Când începeam să cred că sunt bine, intervenea câte un alt simptom, iar diversitatea a fost generoasă: dureri de cap, frisoane, dureri musculare, dureri în piept, tuse, stări de oboseală sau de leșin, senzații de greață, pierderea mirosului etc.

Încă de la început, eram convinsă că ne confruntăm cu o viroză, dar lucrul acesta nu mi-a permis să las garda jos.

Celor care încă n-au luat contact cu virusul, doresc să le spun că nu e cazul să se sperie atât de tare, pentru că nu au de ce. Boala decurge ca o gripă banală! Complicațiile apar acolo unde mai sunt și alte afecțiuni și vârsta începe să-și spună cuvântul, dar pentru tineri nu e nicidecum așa cum pare!

Închei cu îndemnul de a fi vigilenți și grijulii și cu încurajarea celor care se vor confrunta totuși cu boala. Vom trece cu bine și prin asta, dar haideți s-o facem responsabil față de cei din jurul nostru! Merită tot efortul!

Dacă te-ai confruntat cu boala, împărtășește-ne din experiența ta!

By | 2021-09-30T06:21:49+00:00 septembrie 27th, 2021|Fără categorie|0 Comments

Leave A Comment