Euforie sau Nu haina îl face pe om

Euforie sau Nu haina îl face pe om

Încă din primii ani de școală ni se cultivă niște convingeri, suntem educați cu reguli, cu principii. Ni se impun clișee și comportamente pe baza unor proverbe sau pornind de la așa-zisa înțelepciune populară. Suntem învățați să fim modești, să avem bun-simț, să punem accentul pe esența lucrurilor mai mult decât pe aparență, să fim altruiști. Până aici, nimic nu pare a fi nelalocul lui. De fapt, nu este. Dar nu este nici suficient.

Toți avem nevoie să credem în ceva. Toți avem nevoie de o pasiune care să ne facă să ne simțim speciali, diferiți. Și în funcție de educația cu care plecăm de-acasă și de ceea ce acumulăm pe parcurs, ni se conturează propriile judecăți de valoare, propriul sistem de valori. Asta dacă nu cumva păstrăm ad litteram tot volumul de informații care ni s-a fixat în primii ani de viață.

Eu, spre exemplu, provin dintr-o familie modestă în care s-a pus accent mult pe școală cu tot ce cuprinde ea. Am fost o fetiță tunsă baiețește până pe la vreo 11 ani când am început să-mi exprim mai clar intențiile. Mi-am petrecut mulți ani din copilărie în compania fratelui mai mare cu aproape doi ani și astfel am fost antrenată mai mult în jocuri băiețești specifice vârstei, în detrimentul obișnuitelor afinităților pentru frumusețe fizică pe care le au fetițele.

Frumosul și arta m-au inspirat întotdeauna. Muzica și literatura sunt două dintre pasiunile pe care le am încă din copilărie. Felul în care mă fac să mă simt mă completează, mă împlinesc. Pentru o îndelungă perioadă de timp, mi-au fost de ajuns. După o vreme, am observat că și ceea ce este frumos din punct de vedere vizual mă încântă. Astfel, am continuat să fiu un fin observator al frumosului. Am continuat să-mi iau dozele zilnice de frumos, să mă hrănesc cu ele.

După ce am devenit mai ocupată, am alergat în căutarea frumosului pentru că aveam nevoie de energia lui creatoare. În mod absolut clar, frumosul/frumusețea este despre felul în care te face să te simți. După această concluzie, am început să-mi fac terapie cu ceea ce este frumos. M-am surprins observând trecătorii pe stradă. Îmi atrăgea atenția ceea ce vedeam armonios în imaginea lor de ansamblu: fizionomia, expresia, postura, ținuta.

În unele zile, aproape fără a fi 100% conștientă de asta, pradă unei inspirații de moment, am făcut asocieri potrivite de piese vestimentare. Rezultatul final mi-a plăcut. „În mod sigur, ceva e diferit la mine”, mi-am spus, pentru că aprecierile primite pe parcursul zilei mi-au confirmat că e ceva foarte bine făcut acolo. Nu am acordat niciodată prea mult credit hainelor, pentru că am fost crescută cu motto-ul „Nu haina îl face pe om”.

Respect codurile vestimentare impuse de anumite circumstanțe, pentru că e de bun simț si-atât. Și nu! Nu haina îl face pe om, ci FELUL ÎN CARE ACEASTA ÎL FACE SĂ SE SIMTĂ este ceea ce trebuie apreciat. Am tras concluzia aceasta într-o seara banală de vineri, după o săptămână de lucru, când, intrând într-un magazin de îmbrăcăminte, am probat căteva piese vestimentare. Am ales o pereche de pantaloni bej în stil office, cu un croi mai larg, pe care i-am asortat cu o cămașă bleu-marin, de vâscoză. Mai mult în joacă, am ales și accesorii: o pălărie și o poșetă.

Am probat ținută după ținută. Când am ajuns la cea business, am avut surpiza de a mă redescoperi pe mine însămi. Simultan cu cele două piese vestimentare, îmbrăcasem și o stare euforică de încredere absolută în propria-mi persoană. Arătam diferit. Mă simțeam diferit. Ba mă simțeam excelent!

Am ieșit din cabina de probă, am făcut câțiva pași și am afișat niște expresii potrivite ținutei: gravitate, seriozitate, încredere și chiar și zâmbete. Magia a continuat să producă efecte. Din glumă în glumă, m-am lăsat fotografiată. Ipostaza asta mă prindea pentru că-mi era pe plac, așa că mi-am continuat jocul. Am fost subiectul unor poze, ceea ce contrastează mult cu obiceiurile mele.

În ciuda tehnologiei care ne dă ocazia de a ne face selfie-uri oricând dorim, nu sunt genul de persoană care să-și ocupe timpul cu astfel de momente. Dar lecția pe care am învățat-o ieșind de data aceasta la cumpărături o voi ține minte! Pentru că sunt pozitivă prin definiție, aleg să mă simt bine chiar și când ceva îmi înnegurează ziua. Când o melodie nu mă ajută și nu am timp să citesc o carte bună, o să îmbrac o haină care să mă facă să ies pe ușă cu privirea senină și cu încredere în propria-mi persoană!

Dacă vrei să știi în ce magazin am găsit ținuta aceea care m-a făcut să mă simt formidabil, îți împărtășesc informația cu drag! E vorba de magazinul TXM. Iar ca să ai toate detaliile, îți spun și cât a costat fiecare:

  • pantalonii – 49,99 Lei (Cand i-am luat eu, erau deja la reducere, deci 39,99 Lei)
  • camașa – 34,99 Lei
  • poșeta – 64,99 Lei
  • pălăria 14,99 Lei

Pe curând!

By | 2018-07-18T14:51:12+00:00 mai 21st, 2018|Fără categorie|10 Comments

10 Comments

  1. Andreea 22 mai 2018 at 16:20 - Reply

    Foarte frumos articolul! Mi-a placut enorm. Mult succes in continuare!

    • Iuli 24 mai 2018 at 8:41 - Reply

      Multumesc pentru apreciere si pentru urare, Andreea!

  2. Claudia 22 mai 2018 at 19:22 - Reply

    Esti grozava! Mi-era dor de povestile tale. Scrii atat de frumos! Felictari pentru noul inceput!

    • Iuli 24 mai 2018 at 8:43 - Reply

      Multumesc pentru toate cuvintele frumoase, Claudia! :*

  3. Loredana 23 mai 2018 at 6:26 - Reply

    Un om minunat!

    • Iuli 24 mai 2018 at 9:01 - Reply

      Multumesc, draga Lore!!! :*

  4. Paula 23 mai 2018 at 9:41 - Reply

    Felicitari 😍

    • Iuli 24 mai 2018 at 9:01 - Reply

      Multumesc, Paula! 🙂

  5. Ramona 4 iunie 2018 at 4:56 - Reply

    Superb articolul si despre tine , nu am cuvinte esti pur si simplu minunata ! Te pup

    • Iuli 5 iunie 2018 at 11:19 - Reply

      Multumesc, draga Ramona! Te astept si cu articole noi! Te pup si eu! 🙂

Leave A Comment