Festival Medieval la Timișoara

Festival Medieval la Timișoara

Mi-am dorit dintotdeauna un festival medieval aici, aproape de casă, dar nu m-am așteptat ca într-o dimineață de luni să aflu că în weekend-ul aceleiași săptămâni va avea loc unul.

Programul, așa cum era detaliat în presa locală onlineș promitea creionarea epocii medievale prin prezența taberelor de luptători ce și-au disputat cândva meleagurile Banatului de azi, pe spațiul verde de lângă Castelul Huniade, în Timișoara. În spatele clădirii muzeului, participanții și-au amplasat corturile, de o parte și de cealaltă a aleii și au reușit, prin ținute pitorești, să creeze impresia întoarcerii în timp. Domnițe în rochii lungi, din pânze groase, strânse pe talie, cu mânecile largi, cavaleri purtând tunici, ițari și încălțări legate de glezne cu șnururi de piele îți luau ochii la fiecare pas. Decorul a fost întregit de o expoziție de arme: săbii, sulițe, topoare, scuturi, coifuri și lănci și probabil că atelierele desfășurate pe parcursul sâmbetei au reușit să zugrăvească un tablou și mai complet.

Din păcate, am ratat parada cu torțe de vineri și cea mai mare parte a acțiunilor programate pentru cea de-a doua zi, însă spre seară, am reușit să prind o parte a concertului Pastiche – sufletul codrului. Până la staționarea din preajma scenei, am dat o tură prin tabără. Am asistat la confecționarea unor monede scandinave din perioada vikingă, realizate din tablă de cupru. Procedeul părea destul de simplu și micii privitori curioși au fost captivați, însă tânărul care le lucra avea mâinile pline de bătături, de la la foarfecele cu care decupa tabla, pe care mai întâi o netezea cu un ciocănel. Apoi le ștanța bătându-le cu putere, pentru a imprima pe ambele fețe stema, după care fiecare monedă ajungea într-o mică palmă ce o aștepta răbdătoare, ca pe o comoară neprețuită.

Revenind la Pastiche, m-am simțit vrăjită de accentele jazz din muzica lor. Solista m-a dus cu gândul la Sade. Mi-e greu să decid ce anume m-a trimis într-acolo: ținuta, atitudinea, aerul ei delicat sau intenția mea de a mă lăsa cu totul pradă vrăjii serii. Întrucât am prins doar vreo trei piese, m-am consolat repede cu ideea că voi găsi trupa asta undeva în online. Înainte de de a părăsi scena, solista a promis o pagină de Facebook pe care o aștept nerăbdătoare, pentru că după seara asta și o căutare banală pe Google, m-am simțit sedusă și abandonată: nimic, nicăieri. Presupun că există totuși un loc privilegiat aici, în Timișoara, unde muzica asta se ascultă live. Deci, dacă știe cineva, am rugămintea să-mi dea de știre, ca să mă duc din când în când s-o ascult și să mă încarc cu energie până la următorul festival medieval.

Apoi, a intrat în forță trupa Irdorath – belarușii care au hipnotizat publicul cu piese pline de energie, presărate cu incantații rostite apăsat, gutural, metalic. Vocile, cimpoaiele, tobele, sunetul grav al violoncelului (cred), atitudinea artiștilor, vestimentația și drapelele negre cu însemnul formației și numele scris cu caractere gotice, totul a avut un efect magnetic asupra publicului. În timp ce artiștii participanți s-au înlănțuit într-un dans în fața scenei, publicul s-a bucurat de ritmul fiecărei melodii.

Seara s-a încheiat epopeic cu reprezentarea legendei făurarului Volundr de către artiștii trupei pirotehnice Deep6 Project și muzicienii de la Peregrinii. Pe fundalul sonor al Peregrinilor s-a desfășurat dansul walkiriilor ce i-au cucerit pe cei doi frați care, la rându-le, au furat eșarfele și inimile celor două fete. După șapte ani, cele două walkirii (iele) își părăsesc soții, iar Volundr rămâne nemângâiat, în vreme ce fratele său dă uitării iubirea pierdută. Neîmpăcat, Volundr muncește neîntrerupt, devenind fierarul zeilor, merit ce stârnește invidia unui rege care dorește să-i răpeacă acest dar. Înfruntarea dintre Volundr și acest rege este aducătoare de moarte, dar iubirea pentru soția pierdută îl izbăvește pe erou. Dansul grațios, mânuirea instrumentelor purtătoare de flăcări, muzica, ritualul funerar, și bineînțeles și tensiunea jocului cu flăcări au ținut publicul spectator cu atenția trează până la sfârșit.

Din programul zilei de duminică am reușit să văd scenele de luptă. Războinicii echipați cu coifuri grele de metal, cămăși cu zale și arme grele nu prea păreau să disimuleze. S-au lovit destul de dur. Cei aflați în defensivă au fost cât se poate de vigilenți și au parat loviturile cu scuturile. În cazul în care apărarea nu reușea, „răniții” rămâneau în poziția de învinși, cu un genunchi în pământ sau chiar complet căzuți. Ca mamă de băiat plin de energie, am ezitat puțin, cântărind dacă e în regulă pentru cei mici să asiste la astfel de scene. Dar ne-am dus acolo pentru spectacol și era absurd să-l privez de aceste momente, mai ales că e avid de tot ce înseamnă război și tot felul de evenimente istorice prodigioase. Așa că am echilibrat agresivitatea scenelor cu explicații.

Taberele participante au venit chiar și din afara granițelor, din Serbia și Slovacia, precum și din mai multe colțuri ale țării. Festivalul s-a încheiat cu decernarea premiilor pentru concursurile anterior desfășurate: tir cu arcul, bucătărie medievală, și alte activități aflate pe calendarul acestui festival medieval.

Nu știu dacă și în anii ce vin Festivalul Medieval de la Timișoara se va desfășura în același interval. În momentul ăsta sunt încântată de acest început și le sunt recunoscătoare participanților pentru că au înfruntat căldura acestor zile și au suportat să stea sub un soare atât de fierbinte, acoperiți uneori din creștet până-n tălpi. Îmi pare nespus de rău că evenimentul a fost insuficient promovat. M-am bucurat totuși să văd multe familii, mulți copii; e dovada faptului că există interes pentru evenimente culturale, părinții sunt preocupați ca cei mici să intre în contact cu istoria acestor meleaguri și un astfel de eveniment e ocazia perfectă. Cred că ideal ar fi fost ca pe durata festivalului să fiu turistă în Timișoara, nu simplă localnică, astfel încât să asist la tot ce se va întâmpla la mult așteptatul festival medieval.

By | 2019-11-11T12:45:35+00:00 august 11th, 2019|Fără categorie|0 Comments

Leave A Comment