Kenwood Titanium Chef – Jucărie de bucătărie

Kenwood Titanium Chef – Jucărie de bucătărie

Niciodată nu am fost un exemplu de talent și pasiune în bucătărie. Gătesc comestibil, ca pentru cei care mănâncă să trăiască, nu viceversa.

Dar am descoperit totuși că există cel puțin trei motive care mă scot din această stare:

  • uneltele care mă ajută să fiu creativă și-mi scurtează timpul pentru gătit
  • entuziasmul pe care mi-l dă prepararea unei rețete noi, de care sunt mândră
  • și nu în ultimul rând, satisfacția de a sta cu cei dragi în jurul unei mese gătite de mine

Este necesar să specific că îmi este întotdeauna puțin teamă să lucrez cu aparate noi. Nu fac gesturi brutale, dar chiar și așa, mi s-a întâmplat să ard un blender din prima lună de utilizare, din simplul motiv al lipsei de experiență și a specificațiilor incomplete. De același lucru m-am temut și la robotul Kenwood Titanium Chef, cu atât mai mult cu cât l-am experimentat prima dată făcând pâine.

Cine a mai frământat aluat pentru pâine, plăcinte sau cozonac, știe că nu este ușor și că spre final, după adăugarea cantității complete de făină, e nevoie de forță pentru a o incorpora perfect. Așadar, cu suspiciune, am supravegheat aparatul în timpul frământării, pentru a mă asigura că-și face bine treaba și mai ales că rezistă până la capăt. Mișcarea descrisă de cârligul pentru frământare este suficient de variată încât să poată omogeniza complet aluatul și să nu existe cocoloașe de făină. Îmi pare rău că nu am cronometrat intervalul necesar frământării. Între timp, prin minte mi se derulau imagini cu tot soiul de pâini, de la cea mai obișnuită, până la baghete cu coaja crocantă, pâine cu cartofi, focaccia sau pâine cu rozmarin și alte ierburi aromate. Până la final, am cuprins de câteva ori cu mâinile zona aparatului ce conține motorul, pentru a verifica dacă acesta s-a supraîncălzit, dar de fiecare dată m-am liniștit constatând că totul e sub control și că rezistă foarte bine.

Specificațiile tehnice ale electrocasnicelor mă depășesc, de regulă; mă captivează mai mult poezia, motiv pentru care informația 1500 W lizibilă deasupra butonului pornit/oprit a robotului nu mi-a inspirat nimic. Dar misiunea îndeplinită m-a făcut ulterior atentă la acest aspect.

Întrucât nu sunt tocmai îndemânatică și fac adesea pozne în bucătărie, am apreciat foarte mult atuuri precum:

  • aderența robotului la suprafața de gătit
  • caserola fixă din oțel inoxidabil
  • protecția din plastic transparent contra stropirii, prevăzută cu deschizătură cu capac pentru adaos de ingrediente în cursul mixării
  • ledul circular pentru iluminarea conținutului din bol
  • motorul destul de silențios – aspect evident în videoclipul în care fac maioneză – nu a fost nevoie să vorbesc mai tare când am crescut puterea

În aceeași ordine de idei, mi-aș fi dorit ca robotul să aibă și o funcție de mărunțit, pentru că îmi plac foarte mult tocănițele și pierd destul de mult timp cu tocatul legumelor. Și ca să nu fiu înțeleasă greșit, specific că gătesc în cantități mari tocănițe și ciorbe, pentru că-mi place să împart și fac tot posibilul să-mi ajungă minim două zile. Deci durata de preparare crește direct proporțional cu cantitatea.

Nu sunt o mare amatoare de dulciuri, dar sunt conștientă că cele făcute în casă sunt mult mai sănătoase decât cele din comerț, așa că, pentru juniorul meu, îmi fac din când în când timp pentru o prăjitură simpluță, din cele de tip pandișpan, care se fac repede. În acest sens, modul de lucru cu robotul mi-a scurtat din nou timpul de lucru, pentru că, în loc să lucrez sistematic, începând cu baterea albușurilor și adăugând apoi celelalte ingrediente într-o anumită ordine, le-am pus pe toate peste făină și am activat butonul de pornit pe viteza potrivită. După ce compoziția a fost bine omogenizată, am turnat-o în tavă, am pus vișinele în ea și am dat-o la cuptor. Curiozitatea celor mici le este cunoscută tuturor, așa că e ușor de imaginat că, seară de seară, cât am testat robotul, micul „paznic„ a fost nelipsit de lângă mine, studiind mașinăria cea nouă. 🙂 Ca să-i fac hatârul, i-am aprobat cererea insistentă de a-l lăsa să pornească butonul și să-l comute treptat la viteza dorită. Bineînțeles că n-am scăpat de complicitatea lui nici la adăugarea ingredientelor în bol.

Curiozitatea puștiului a fost la fel de vie și cât am lucrat cu blender-ul, cu care am făcut o supă-cremă de linte. În prepararea acestei rețete mi-ar fi fost foarte util un dispozitiv de strecurare, pentru că tocmai această acțiune conferă acea textură catifelată supei. Am studiat puțin aparatele mărcii Kenwood pe internet și am avut ocazia să văd că brand-ul acesta are o sumă impresionantă de dispozitive ce funcționează ca accesorii pentru cel de bază. Am descoperit astfel storcătorul de fructe, mașina de paste, tocătorul, moara și altele, cu ajutorul cărora poți să te autodepășești în gătit, numai timp să fie!

Debordând de satisfacție că am o nouă jucărie în bucătărie, am povestit despre ea cu colegele de la serviciu, cu rudele, cu prietenele și cunoștințele care mi-au ieșit în cale zilele acestea. Printre replici, am auzit de câteva ori ideea că tot ce e făcut de mână e mai bun și mai sfânt decât ceea ce face o mașinărie electrică. Nu am expertiza și cunoștințele necesare să confirm sau să infirm lucrul ăsta pe care l-am mai auzit și din alte surse anterior. Dar un lucru știu sigur: din lipsă de timp și de energie, spun DA răspicat robotului de bucătărie Kenwood Titanium Chef proiectat suficient de bine pentru a susține o relație pe termen lung. 🙂 Nu mă plâng pentru că trebuie să gătesc, ci pentru că orice acțiune necesită timp – cea mai prețioasă resursă la ora actuală. Deci, DA, Kenwood Titanium Chef, vreau să-mi împart cu tine timpul petrecut în bucătărie!

Aici poți vedea prezentarea video a robotului – primul meu videoclip încărcat pe youtube. 😉

 

 

By | 2019-02-01T12:38:15+00:00 decembrie 28th, 2018|Fără categorie|0 Comments

Leave A Comment