Sindromul Karoshi sau Oprește-te înainte să cazi definitiv!

Sindromul Karoshi sau Oprește-te înainte să cazi definitiv!

Zi de zi ești intr-o goană continuă după îndeplinirea unor obiective. Ai liste cu lucruri de făcut, liste de cumpărături, liste cu treburi casnice, liste de task-uri impărțite după criteriul importanței și urgenței. Undeva, în străfundul minții stă și lista de persoane care așteaptă să le suni, să le mai dai un semn de viață și să le arăți cât de mult înseamnă pentru tine.

Îți dorești un nivel de viață mai ridicat și te focusezi la maximum pe obținerea lui muncind robotic, până la epuizare. Și totul e în contra-timp, cu prețul aceleiași cantități de energie, zi de zi.

Cu mai mult sau mai puțin entuziasm, măsurând sau nu rezultatele pe care le ai în drumul spre atingerea scopului, te străduiești să ajungi la timp la grădiniță, școală, job, întâlniri, ședințe, bătând în pas alergător sau cu viteze mai mari decât cele permise, drumuri interminabile.

La un moment dat, te prăbușești. Ți se taie filmul instantaneu.

Ce s-a întâmplat? De ce e beznă? De ce nu știi ce ți se întâmplă? De ce te afli într-un loc în care nu te-ai dus tu cu bună știință? De ce nu știi ce este și unde este acel loc? Încerci să te dezmeticești. Începi să-ți amintești cine ești și să derulezi timpul înapoi. În mod conștient,  cauți o explicație pentru ceea ce ți se întâmplă.

Ai intrat în viața de adult visînd cu ochii deschiși și cu privirea senină. Situațiile prin care ai trecut în drumul tău inițiatic au fost precum norii care acoperă soarele sau adierile de vânt. La început ai zburat și ți-a plăcut atâta timp cât ai putut să plutești. Cu timpul, rafalele de vânt s-au intensificat și s-au transformat în furtună.

Te-ai adaptat și ți-ai continuat drumul. Vârtejul te-a cuprins. Ai simțit că poți face față și că ai totul sub control. La un moment dat, te-ai dezechilibrat puțin. „E ok” – ți-ai spus. Li se întâmplă tuturor. După ceva timp, ai cazut și ți-ai julit puțin genunchii, dar nici asta nu te-a făcut să te întrebi care e cauza. Nu te uiți tu la fleacuri din astea, ești de neoprit!

Sau nu, nu ești de neoprit! Starea de epuizare și-a spus cuvântul. Te-a doborât.

E ok. Dacă nu se întâmpla asta, n-ai fi avut răgazul de acum. N-ai fi stat să te gandești la viteza nebună cu care alergi, fără să-ți iei un pic de timp pentru tine. Oprește-te înainte să cazi definitiv! Nu te judeca aspru pentru asta! Nu te mai condamna! Nu mai cere de la tine totul!

Privește câteva secunde cerul albastru! Miroase o floare! Caută doza de frumos de care ai nevoie ca să te reîncarci cu energie. Odihnește-ți prvirea pe întinderea viu colorată a unui câmp cu flori! Sunt atât de multe lucruri care-ți pot aduce bucurie!

Cântărește puțin lucrurile! A avea nu inseamna neaparat a fi. A avea mai mult nu înseamnă a fi mai fericit. A alerga după mai mult se transformă în oboseală, irascibilitate, epuizare.

Știai că albinele care muncesc mai mult mor mai repede? Știai că se poate muri de epuizare? Starea de epuizare avansată ce provoacă moartea este definită ca sindromul Karoshi.

Indiferent care-ți este țelul, încetează să mai abuzezi de mijlocul prin care vrei să-l atingi, adică de tine! O singură viață ai! Sau crezi într-o succesiune de vieți? Indiferent cum ar fi, aceasta pe care o trăiești acum este unică, prin ceea ce ești și prin ceea ce reprezinți pentru cei de lângă tine. Bucură-te de oamenii din viața ta și ai grijă de tine, ca să poți să le fii aproape cât mai mult timp!

Faptul că zi de zi te autodepășești te face deja supererou. Asta e o condiție obligatorie a zilelor noastre. Este admirabilă ambiția cu care muncești, dar gândește-te că ai nevoie de echilibru. Deschide ochii larg, trage concluzia corectă și acordă-ți timpul necesar ca să inspiri aerul proaspăt până-n adâncul sufletului, să expiri până la senzația de eliberare, să simți viața. Să stai și să contempli răsărituri și apusuri de soare.

Să vezi zambetul înflorind pe chipul persoanei iubite și când simți că ți-e greu, să cauți în mintea ta amintirea acestui zâmbet; apoi s-o derulezi pe slow motion, ca să poți vedea cu ochii minții că pentru cineva însemni bucurie. Nu-i răpi acea bucurie! Cât timp ești în echilibru, totul e în regulă. Dacă simți că tumultul din viața ta te copleșește, fă un repaus și începe să triezi.

Odată ce ai înțeles că nu-ți face bine să muncești mai mult decât poți duce, pune-le o limită și celorlalți care te suprasolicită. Învață să-i responsabilizezi pe cei disponibili din jurul tău. Va fi ca și cum ai avea mai multe mâini. Dar aceasta este o discuție separată pe care ar fi bine să o abordăm separat, într-unul din articolele viitoare. Până atunci, ai grijă de tine, ca să poți să te bucuri de împlinirea viselor la care muncești în prezent!

P.S.: Dacă vrei să te recreezi la o sesiune de cumpărături fără a avea regretul că ai dat iama în bugetul destinat altui scop, intră într-unul din magazinele TXM și ia-ți ceva care să te facă să te simți fresh. Eu de-acolo mi-am luat rochia asta flower power la doar 44,99 lei.

By | 2018-05-29T13:46:47+00:00 mai 23rd, 2018|Fără categorie|0 Comments

Leave A Comment