Trăiește și pentru tine!

Trăiește și pentru tine!

Fiecare din noi avem câte un mic hobby. Lipsa de timp și ritmul alert al vieții pe care o duci te face să te plângi invariabil că nu mai ai când să trăiești pentru o pasiune. Dar când o ai cu adevărat, îi pui dagnosticul prin frecvența cu care i te dedici, în ciuda faptului că abia mai ajungi să te odihnești.

Când ești om mare, cu responsabilități și când alții depind de tine, viața ta nu mai e doar a ta. Se întâmplă deseori ca doar o felie subțire din ea să-ți revină. Lucrurile pe care le făceai cândva cu atât de mult entuziasm pentru cei dragi ție au devenit cu timpul un fel de rutină plictisitoare. E ceva normal, nu te speria! Tot ce trebuie să faci este să spargi această rutină cu mici activități care să-ți dea refresh, să-ți încarce bateriile și să-ți dea o mică satisfacție.

Nu pot să-ți spun efectiv ce să faci în sensul ăsta. Dar cred că te-ar putea ajuta dacă ai acorda puțină atenție auto-analizei. Urmărește puțin lucrurile pe care le descoperi ca fiind aducătoare de bucurie și lumină în viața ta și fă din ele obicei – asta în cazul în care nu știi deja ce anume are puterea asta asupra ta. Poate deja faci ceva și acel ceva poate fi dus la o etapă superioară care te-ar putea scoate din starea de lâncezeală.

Și eu mă confrunt cu stările astea de rutină, în ciuda lipsei de timp.

Pepiniera din casă

Chiar și în aceste condiții, cel puțin o dată pe săptămână, îmi fac puțin timp pentru îngrijirea plantelor verzi – atât acasă, cât și la birou. Le ud, le curăț de frunze uscate, la nevoie le schimb ghivecele și pământul. Printre picături, atunci când am ocazia, plantez semințe de avocado. Volumul generos al acestora e ca o inviație nerostită la a da viață. Totul a început cu mania mea de a utiliza orice resursă. Prima sămânță pe care am păstrat-o, a stat o vreme în coșul cu fructe de pe masa din bucătărie. Nu făceam nimic cu ea, dar nici nu mă înduram să o arunc. Și-mi spuneam: „Dacă dintr-o sămânță mică pot ieși plante sănătoase cu fructe atât de viu colorate, proaspete și hrănitoare, oare cum ar arăta un copăcel de avocado ivit dintr-un astfel de sâmbure?” În mod cert, n-a ieșit niciun dragon :), dar odată cu primul vlăstar care și-a făcut apariția după aproape trei luni de udat constant al unei semințe care părea din piatră, am decis să nu mai arunc niciun sâmbure de avocado. Când n-am mai avut nicio speranșă, am zărit lujerul înălțându-se; creștea zi de zi, câte un centimetru, dintre cele două jumătăți ale seminței.

Plantez semințe de avocado de trei ani. Acasă am nouă copăcei și două semințe în așteptarea germinării. La birou mai am vreo patru. Am pierdut numărul celor pe care i-am dăruit altor iubitori de plante verzi, dar aștept cu răbdare ziua în care unul din ei să-mi spună că al său copăcel face fructe. Eu sunt încă la stadiul de experiment. Vara aceasta mi-am făcut curaj și am scos doi copăcei afară, cu gândul de a-i expune mai mult la lumină. Sper că nu le voi face mai mult rău în toamnă, când îi voi duce din nou în casă. Între timp, am procurat și un îngrășământ pentru a-i impulsiona să se dezvolte. Din când în când citesc despre asta. Așa am aflat că mai sunt și alții care au această pasiune.

Citesc oriunde sunt silită să aștept și oricând pot

Și pentru că simt nevoia să mai evadez din propria mea viață, atunci când sunt pusă în situația de a aștepta, citesc; în tramvai sau autobuz, în stații, până vine mijlocul de transport, la o coadă sau în orice situație ce se poate eticheta cu timp mort. Cititul înseamnă terapie pentru mine. Îmi distrage atenția de la situațiile în care nervii îmi sunt puși la încercare și îmi hrănește nevoia de schimbare, de empatie, de emoție. De cele mai multe ori mă identific cu personajele sau am senzația că ceea ce citesc e o epistolă pe care scriitorul mi-a adresat-o în mod special. Alteori, îmi pun imaginația la treabă, concurând cu autorul în plăsmuirea continuării poveștii. Câteodată îl condamn pentru că finalul n-a fost pe gustul meu. Dar îi sunt întotdeauna recunoscătoare pentru cele scrise.

Astea sunt doar două moduri prin care eu sparg rutina din viața mea. Nu mă pot plictisi nici îngrijind plantele verzi, nici citind. Alteori îmi iau energia din atmosfera festivă creată simultan cu pregătirea unei cine constând într-un fel de mâncare mai neobișnuit; pun o floare pe masă și șervețele viu-colorate și parcă e sărbătoare. Așa că îndemnul meu e simplu: când te simți plictisit și ușor deprimat, caută-te și regăsește-te într-o activitate recreativă, ocazională sau repetitivă! Stimulează-te cu un hobby! Atâta timp cât tu te simți bine cu tine, starea ta se va propaga și în jur și-i vei molipsi și pe ceilalți cu bună dispoziție.

Pentru că starea de rutină inhibă inspirația, mă gândesc cât de bine ne-ar face tuturor să așternem aici tot felul de idei bune de a pune o pată de culoare pe zilele gri. Așa că te rog să împărtășești cu mine și cu ceilalți cititori hobby-urile cu care te delectezi tu și felul tău de a sparge rutina. Voi prețui și voi face utilă fiecare sugestie. Știi cum e: când ești plictisit, ceea ce fac ceilalți s-ar putea să-ți pară mult mai interesant decât ce faci tu!

În fotografie sunt tot pe fugă, între două hortensii pe care le îngrijesc. Port cămașă de blugi TXM – 54,99 lei, fustă femei TXM – 19,99 lei și geantă cu dungi TXM – 29,99 lei.

By | 2018-07-31T14:58:08+00:00 iulie 31st, 2018|Fără categorie|0 Comments

Leave A Comment